DE LA SCOLIOZA CRANIANA LA SCOLIOZA VERTEBRALA -

 

 

De la scolioza craniana la scolioza vertebrala

- abordare osteopatica -

 

Ce este scolioza si cate tipuri de scolioza exista?

Scolioza este o deviatie a coloanei vertebrale in plan frontal cu curbura la diferite niveluri: cervical, toracal sau lombar.Exista doua grupuri mari de scolioza: structurale si nestructurale (sau functionale). Din punctul de vedere al osteopatie ne vom opri la scoliozele structurale care se impart in: scolioze idiopatice (fara o cauza anumita), scolioze congenitale si scolioze neuromusculare.

Ce tipuri de scolioza trateaza osteopatul?

Obiectul muncii osteopatului sunt primele doua grupuri: scoliozele idiopatice si congenitale. Cauzele scoliozei: descendenta si ascendenta. Daca cauza scoliozei vertebrale este la nivelul membranelor craniene, tratamentul se incepe de sus in jos si se considera o cauza descendenta. Daca cauza scoliozei vertebrale este legata de pozitia sacrului ori a membrelor inferioare, tratamentul incepe de jos in sus si este o cauza ascendenta.

Cum trateaza mainile osteopatului?

Fiecare stiinta are cate un reprezentant emblematic. Osteopatia il are pe Andrew Taylor Still. Osteopatia are la baza doua discipline fundamentale: anatomia si fiziologia, iar tratamentul este exlusiv manual. Parintele osteopatiei Still vorbea despre mana, ca ea “vorbeste, gandeste si vede”. Miscarile degetelor osteopatului sunt micronice si mai des sunt neobservabile. Osteopatul cu degetele misca oasele, tesuturile, fluidele.

Cum pot parintii sa-si dea seama daca copilul lor poate avea scolioza?

Daca copilul de mic sufera frecvent de otita, rinita, sinusita, plange mult, are colici intestinale etc., este foarte posibil sa apara si scolioza iar tratamentul osteopatic este considerat necesar.

Cum suspectam la copil o scolioza “craniana” sau una vertebrala?

Daca copilul are o ocluzie (muscatura) incrucisata, strabism, daca are semne de traumatism obstetrical cranian (capul stramb si asimetric etc.) – aceste semne ne indica o posibila deformatie a scheletului cum ar fi scolioza vertebrala, genunchii deformati in varus, valgus sau recurvatum, piciorul stramb sau plat. Cand imbracam sau dezbracam copilul mic putem vedea o deviatie laterala a coloanei vertebrale, daca copilul se aseaza la masa stramb - se pliaza sub aceasta scolioza (prin urmare nu este o scolioza din cauza ca copilul sta stramb, ci sta stramb din cauza scoliozei).

Ce rol au membranele cerebrale si spinale in scolioza?

Membranele cerebrale (din craniu) si cele spinale (cele din canalul vertebral) se mai numesc meninge. Meningele este alcatuit din trei straturi de membrane: “pia mater” mai aproape de creierul cefalic si maduva spinarii, “arahnoida” (stratul intermediar) si dura mater (stratul extern) care tapeteaza oasele craniene si canalul vertebral. Meningele este ca un sac ce inglobeaza creierul si maduva spinarii iar capetele acestui “sac” se fixeaza de periostul oaselor craniene si de vertebra sacrata S2. De aceea osteopatul lucreaza foarte mult pe aceste doua locuri de fixare a membranelor: oasele craniului si sacru in asa numita terapie craniosacrala. Miscand oasele craniene si sacrul relaxam membranele tensionate, spastice si retractate.

De ce apar tensiuni pe membranele craniene?

Răspunsul la această întrebare este ascuns în dezvoltarea intrauterină a copilului, traumele cranio-cerebrale obstetricale si postnatale (postpartum).

Prima cauza de dezvoltare a scoliozei.

In osteopatie este cunoscut faptul că membranele creierului (dura mater, coasa cerebrală si cortul cerebelului) sunt întinse în mod uniform între oasele craniului, conditionand simetria si centrarea structurilor creierului si a coloanei vertebrale cervicale superioare. Dura mater, este întinsa în mod liber între osul occipital si sacru si nu are nici o fixare în alte regiuni ale coloanei vertebrale. Daca in perioada intrauterina nu are loc centralizarea pozitiei capului fetal în raport cu intrarea in pelvis,  atunci se formeaza condiţiile pentru cresterea compresiei la nivelul unuia dintre oasele craniene si a membranelor craniene apropiate. In perioada intrauterina in osul cranian ”moale” al fatului apar zone cu o anumita tensiune, care induc o astfel de tensiune si membranelor adiacente si care tind sa se deplaseze spre acest os cranian. Simetria membranelor este dereglata, sunt blocati nervii cranieni din aceasta zona si asta conduce la blocajul suturilor craniene din vecinatate. Astfel este afectata mobilitatea oaselor craniene. O astfel de stare este cunoscuta in osteopatie drept traumatism prenatal. In mod normal, oasele craniului ar trebui să fie mobile in suturi, pentru a asigura pulsatia liberă a creierului atunci când este pompat lichidul cefalorahidian (LCR) în ventricule. Ca răspuns la deplasarea membranelor si a oaselor craniului se modifica conditiile de formare a intregului sistem musculo-scheletal: se modifica toate liniile de forta (tractiunile) interne ale embrionului. Ca rezultat – se produc deplasari (rotatiile) de corpuri vertebrale, organe interne, se modifica muscatura si se formeaza un asa-numit "patern" - model patologic de distributie a sarcinii si miscarii corpului uman.

A doua cauzase referă la momentul nasterii. Trecerea prin canalul de nastere - un test serios pentru întregul sistem al organismului. În primul rând, poate suferi craniul (chiar si în mod normal, se produce deformatia craniului), coloana cervicala, pelvisul si sacrul. Daca travaliul este prelungit sau dimpotrivă - foarte accelerat sistemul de autoadaptare si posibilitatile biomecanice ale copilului pur si simplu nu pot face fată fluxului de leziuni primite.

Ce este scolioza craniana si vertebrala?

Termenul de scolioza craniana nu este foarte des intalnit in literatura medicala de specialitate dar termenul ne face sa intelegem mai bine esenta mecanismului de formare a scoliozei. Osteopatii considera craniul parte a coloanei vertebrale. Unul dintre primii care au considerat craniul ca o parte a coloanei vertebrale a fost savantul german in stiinte naturale Lorenz Oken in anul 1807. Conform ideii lui Lorenz Oken craniul este alcatuit din patru vertebre: 1. vertebra occipitala sau posterioara; 2. vertebra sfeno-parietala sau mijlocie; 3. vertebra sfeno-frontala ori anterioara; 4. vertebra etmoido-nazala  sau mediana.Daca ne imaginam ca fiecare verebra craniana ori vertebrala din toate segmentele: cervicala, toracala, lombara si sacrala sunt ca o roata dintata, vom observa ca orice mobilizare a vertebrei craniene va pune in miscare si verebrele sacrate si invers. Cunoscutul osteopat Raymond Solana in cartea sa “Osteopatia craniana in pediatrie” aduce mai multe argumente in favoarea acestui concept. Vertebrele craniene denumite de Oken au un scop nobil si precis: de-a proteja creierul cerebral de factorii externi. Priviti o vertebra vertebrala si osul occipital si veti observa asemanarea dintre osul occipital si o vertebra: corpul vertebral se intalneste si la osul occipital, gaura vertebrala pe unde trece maduva spinarii o intalnim si la occipital, apofizele la vertebre - scuama la occipital, apofize articulare la vertebre - condili pe occipital. Interiorul craniului si a vertebrelor este acoperit de membranele durei mater. Membranele creierului la nivel cranian si la nivelul maduvei spinarii sunt identice.

Care este rostul acestor similitudini structurale intre coloana vertebrale si craniu? Rostul sau ideea este urmatoare: conceptia de vertebra craniana ne ajuta sa intelegem mai bine asa numitele scolioze idiopatice la copii. Daca avem o problema in craniu si o problema in coloana vertebrala poate fi analizata si rezolvata ca si o singura problema. De aici si concluzia ca daca coloana vertebrala este o continuare a craniului si tratamentul trebuie sa se bazeze pe aceleasi principii.

Care este mecanismul de dezvoltare a deformatiei coloanei vertebrale?

Imaginati-va ca craniul fetal nu este bine centrat in pelvisul mamei si se sprijina pe osul iliac. Acest contact induce o tensiune acestei parti a craniului fetal. Membranele adiacente din interiorul craniului fetal reactioneaza cu spasm si retractie descentrand toate membranele din interiorul craniului dar si de la nivelul coloanei cervicale superioare-C1-C2. Leziune primara se numeste locul unde avem membranele spastice si retractate. Se deformeaza craniul iar mai tarziu si coloana. Acelasi  mecanism il putem intalni daca copilul este extras cu forcepsul ori s-a lovit accidental la cap. Aceste tensiuni durale ulterior vor afecta muscatura copilului, coloana vertebrala, bazinul si membrele inferioare. Disfunctiile craniene din perioada intrauterina dar si dupa nastere conduc la deformarea craniului, coloanei vertebrale si a membrelor inferioare.

 

Cum ne ajuta osteopatia in scolioza?

Scopul osteopatului este găsirea leziunii primare si relaxarea zonelor de spasm si retractie al membranelor. Acesta ajuta organismul să se mobilizeze si reorganizeze la nivel fascial, osos(suturi) si fluide - în acele straturi unde “s-a ascuns” leziunea primara. Numai după normalizarea mobilitătii si centralizarea membranelor craniene se poate trece la organe (tensiuni legate de organele interne) si chiar mai târziu de corectii osoase. In urma tratamentului osteopatic se constata indepartarea cauzelor primare ale scoliozei craniene si declansarea unui proces bland si gradual de readaptare (zile, săptămâni, luni de zile). Corectia posturii este un proces treptat si "independent" de corectie. Altfel spus, prin eliminarea tensiunilor de la nivelul membranelor si suturilor craniene vom asigura conditiile pentru autocorectie (in saptamani sau luni de zile) a coloanei vertebrale si a bazinului.

Tratamentul osteopatic al scoliozelor idiopatice.

Tratamentul scoliozelor idiopatice reactioneaza diferit la tratamentul osteopatic. Cu cat incepem mai devreme tratamentul dupa nastere cu atat este mai eficient. Este de dorit ca pana la varsta de 5 ani sa se obtina rezultatele dorite si sa se incheie tratamentul. Osteopatia craniana generala stabilizeaza si micsoreaza curburile scoliozei, echilibreaza structura si elibereaza zonele intepenite. Craniul devine mult mai plastic la nivel structural, functioneaza si se dreneaza mai bine.Osteopatia modeleaza structura craniana precum olarul isi modeleaza obiectele lucrate. Pana la varsta de 5 ani este posibila corectia disfunctiilor craniene si corectia scoliozei vertebrale. Ar mai fi doua praguri importante de varsta pentru tratament: debutul pubertatii si 18 ani cand se incheie cresterea osoasa.

Daca craniul, capul si palatinul in timpul tratamentului se schimba si apare simetria se poate afirma ca suntem pe directia corecta. Asta ne permite sa credem ca scolioza tratata se va stabiliza sau va disparea. Daca niciunul din acesti parametri nu se schimba: asimetria craniului si capului, a fetii si a palatinului se maresc, asta inseamna ca scolioza evolueaza intr-o directie nefavorabila. Pentru osteopat orice forma de scolioza: idiopatica sau de cauza cunoscuta tratamentul osteopatic general ori cranian este foarte util. Frecventa tratamentului o stabileste osteopatul si se face sedinta odata la 3-4 saptamani; tratamentul poate sa se intinda pana la un an de zile. Mai tarziu pacientii se evalueaza periodic.Ortopezii trebuie informati ca se pot corecta si genunchii din varus sau valgus si picioarele plate. Practica ne dovedeste ca si la adulti se amelioreaza simtitor functia coloanei sau se corecteaza partial.Venind la o întâlnire cu osteopatul, este important să ne amintim că medicul “nu vindecă, dar permite terminarea tratamentului”. Sensul este ca osteopatul, nu impune organismului viziunea sa de postura corecta sau mers corect. Organismul singur alege calea cea mai optimă pentru vindecare, alege pozitia mai echilibrata. Doctorul este doar “punctul de sprijin pentru organism”.

In atentia ortodontului si a ortopedului.

Ce trebuie sa stie un ortoped  cand vede o deformatie a scheletului?

Daca ortopedul intalneste un copil sau adult cu o deformatie a coloanei (scolioza), a membrelor inferioare (genunchi varum, valgum ori recurvatum, picior cavum ori platfus, hallux valgus ori picior stramb congenital) trebuie sa stie ca copilul are si muscatura defectuoasa si trebuie directionat la ortodont si osteopat.

Ce trebuie sa stie un ortodont?

Ortodontul trebuie sa retina ca fiecare dintre pacientii sai cu tulburari de ocluzie va avea una sau mai multe din deformatiile coloanei vertebrale si a membrelor inferioare mentionate mai sus. Specialistul in ortodontie trebuie sa recomande consultul ortopedului si tratamentul osteopatic.

Despre aparat dentar fix (braket).

Dintii si maxilarul sunt componente importante ale scheletului craniofacial. Maxilarul participă in functionarea osului temporal (articulatia temporo-mandibulara inferioara), actioneaza asupra membranelor cerebrale, asupra coloanei cervicale superioare (atlasul si axisul - prima si a doua vertebra cervicala) si asupra complexului faringo-esofagean si viscerelor mediastinale. Cei mai multi ortodonti si stomatologi aproape ca nu stiu nimic despre relatiile craniului si sistemul cranio-sacral al corpului uman. Din păcate bazele osteopatiei nu sunt predate în institutiile de stomatologie si in astfel de situatie stomatologii dau dovada de lipsa de respect pentru tensiunile osului si a fasciei in relatia cu fata si craniu. Odata cu instalarea de braketi ortodontii provoca o reorganizare completă a activitătii scheletului facial si cerebral. Generează o multitudine de tractiuni si distorsiuni patologice. Nefacand fata la un nou factor mecanic iritativ cum ar fi braket-ul (aparat dentar fix), corpul reactionează cu aparitia unei decompensări a leziunilor vechi, precum si formarea de noi disfunctii. Apar durerile de cap, congestia nazală, otită, încep să trosneasca articulatiile temporo-mandibulare (ATM) si se instaleaza distonia vegeto-vasculara si decompensarea scoliozei. Această imagine trista continuă si după îndepărtarea aparatelor dentare fixe (braket), deoarece restructurarea fortată a biomecanicii maxilarului nu dispare si este aproape necompensată. Deci, se pare că pentru dinti frumosi pacientul trebuie să plătească cu o multime de boli. Daca ortodontul ar fi lucrat indeaproape cu osteopatul - ar putea evita aceste si multe alte probleme.Corectia sistemului cranio-sacral – inainte si dupa montarea aparatelor dentare fixe – ar fi făcut posibil eliminarea completa a influentelor dăunătore a membranelor tensionate; ar echilibra sistemul membranos si osos pe care il alcatuiesc, cu scopul de a elimina riscul de progresie al scoliozei si de decompensare a reactiilor neuro-vegetative.

Ce stie si ce poate sa faca osteopatul?

Specialistul in osteopatie stie ca aparatele dentare fixe (braket) in procesul de corectie a dintilor sunt actionate periodic de ortodont care mai regleaza astfel aparatul dentar. Din aceasta zi incep sau pot sa apara dureri de cap sau dureri in tot corpul si se accentueaza deformatiile vechi. Asta inseamna ca membranele durale si tot sistemul cranio-sacral este in tensiune si ulterior poate accentua diformitatile coloanei vertebrale ori a membrelor inferioare. Osteopatul in 30-40 min poate relaxa sistemul cranio-sacral si membranele durale, fasciile si alte structuri. Durerile de cap cedeaza in cabinetul medical iar deformarea scheletului este prevenita.

Ce alte cauze pot declansa scolioza vertebrala.

a.Cezariana

Cezariana a devenit o alegere convenabila mai mult mamelor sau este o necesitate? Operatia   de cezariană este un test si mai mare pentru nou-născut. Cand vine vorba de cezariana intotdeauna vorbim despre comfortul pentru copil si despre faptul ca craniul sufera mai putin, ca astfel de copii nu pot trece prin caile pelviogenitale, ca nu sunt supusi sarcinii de-a trece prin aceste cai si ies direct la lumina soarelui. Nimic mai fals.Chiar si prin cezariana procentul disfunctiilor este foarte inalt. Asta dovedeste ca trecerea normala prin caile de nastere cu respectarea fazelor de nastere sunt oportune si utile pentru craniul copilului. Natura stie ce are de facut iar indicatiile pentru cezariana trebuie sa fie mai mult restranse, sanatatea copilului si a mamei sa fie pe primul plan. Cezariana ar fi mai degraba o problema de constiinciozitate profesionala a obstetricianului si a moasei. Medicii osteopati cred (și acest lucru este dovedit clinic) că scăderea bruscă a presiunii de la cea intrauterina la atmosferică influenteaza daunator structura membranelor craniene. Acesta poate fi ca si o “implozie interna”, după care este nevoie de o mai lungă perioadă de timp de adaptare. Manipularea de chirurg si extragerea capului copilului printr-o incizie îngustă si “cosmetica” nu este benefica sănătatii sistemului de membrane a creierului. În general, conform statisticilor mai mult de 95% dintre copii se nasc cu traumatisme cranio-cerebrale, deplasari a oaselor craniului si oaselor coloanei vertebrale, leziuni a membranelor intracerebrale. Din fericire, capacitatea de compensare a organismul sunt enorme si la o săptămână mai târziu, osteopatii testeaza leziuni similare doar în 80% dintre copii, iar câteva luni mai tarziu putin peste 50%. Dar acest lucru nu înseamnă că organismul “a uitat” totul. La nivelul durei mater si fasciilor leziunea ramane, organismul copilului compensand la maximum sau “ascunzand” pur si simplu leziunea primara si asteapta factorul său (ceasul său) declansator.

b. Vaccinurile

Un efect negativ suplimentar pentru membranele craniene pot fi vaccinurile. Vaccinările pot cauza spasmul semnificativ al membranelor sistemului cranio-sacral si pot servi ca preventie numai în cazuri extreme de necesitate (excursie în zonele cu risc ridicat de encefalita etc). A nu se crede ca prin acest amanunt fac o campanie antivaccin. Fiecare parinte hotaraste singur ce are de facut cu copilul sau. În cazul nou-născutilor vaccinati (BCG, etc.), vaccinurile sunt pur si simplu otrava distructiva care dezorganizeaza sistemul imunitar, neuro-hormonal si sistemul membranos. Nou-născutul – este un sistem deschis, putin echilibrat si foarte receptiv. Un astfel de impuls, scoate usor sistemul din echilibru si serveste ca punct de plecare a multor stări patologice, inclusiv dezvoltarea în continuare a scoliozei.

Despre sustinatori plantari.

Ochii, urechile, ATM si picioarele fac parte din sistemul tonic postural si toti acesti analizori contribuie la mentinerea echilibrului in spatiu.Corectia picioarelor plate cu sustinatori plantari nu este singurul avantaj. Calitatea materialelor folosite in confectionarea sustinatorilor fac posibil crearea unor conditii de atenuare a socului asupra coloanei vertebrale, soc rezultat din contactul piciorului cu solul. Daca sustinatorii plantari vor întârzia unda de soc rezultata din mers si va redistribui uniform efortul vectorului de impingere a piciorului, influentele microlezionale asupra coloanei vertebrale, pelvisului, genunchilor, picioarelor, soldului, organelor interne vor fi eliminate. Acest lucru va ajuta la eliberarea sistemului de o sarcină suplimentară mare si la redirectionarea eforturilor către directia de corectie, efectuate în comun cu osteopatul. Si astfel, pentru tratarea cu succes a scoliozei, cel mai important pentru pacient este sa nu învete mii de exercitii fizice sau sa urmareasca cu obsesie postura si să nu-si piardă speranta lăsând lucrurile să curga in voie. Principalul lucru este de a învăta să “asculti” corpul tău, să ai încredere în el si să încerci să-l ajuti în ceea ce priveste întelegerea si încrederea lui. În fiecare dintre noi trăieste Marele Doctor Vindecator. Corpurile noastre sunt capabile să facă minuni, iar abilitatea psihicului (sufletului) sunt nelimitate.

 

Daca ati spus ca creierul cefalic si maduva spinarii sunt “imbracate” intr-un ciorap, iar capetele acestui ciorap se prind de oasele craniene si de sacru de ce atunci chiropracticienii trateaza numai partea de mijloc a ciorapului, adica coloana vertebrala? Care este impactul manevrelor chiropractice asupra pacientilor cu scolioza idiopatica si congenitala?

Am spus ca originea tensiunilor membranelor apare la nivel cranian ori sacral si ca aceste tensiuni sunt pe intreaga lungime a acestui “ciorap”. Anume aceste membrane tensionate determina aparitia scoliozei, dar trebuie sa precizam ca aceste membrane sunt foarte dure si nu se alungesc in procesul de corectie chiropractica. Tratamentul chiropractic al scoliozei pana la 18 ani nu este recomandat in scoliozele mentionate din cauza efectele secundare nocive care le are asupra coloanei. Nu va lasati usor sedusi de acei experti in chiropractica care incearca sa va convinga că ei pot “îndrepta cu usurintă oasele, coloana cu scolioza si bazinul”. Si in Romania mai multi chiropracticieni  încearca să faca extensii vertebrale, sa "trosneasca coloana", si reduc cu forta diformitătile scoliotice. Rezultatele de cele mai multe ori sunt proaste. Se rupe acel echilibru fragil din coloana vertebrala a proceselor compensatorii. Prin membranele durale coloana cauta alt nivel de echilibru si scolioza se accentueaza. Imbunatatirea posturii dupa manevre este doar pentru o perioadă de câteva ore până când corpul nu a declansat revenirea la situatia anterioara manipularilor. Se activeaza procesul de adaptare si protectie a membranelor de tensiune reciproca (MTR) iar prin urmare avem asigurata progresia scoliozei. Osteopatii actionează în mod diferit si asta face diferenta dintre osteopati si chiropracticieni.

Anatolii Cocos.medic ortoped si osteopat

Osteopatia se bazeaza pe opera perfecta a naturii. Suntem sanatosi atunci cand toate partile corpului nostru sunt in ordine. Cand intervine un dezechilibru ne imbolnavim. Prin reechilibrarea structurilor corpului boala face din nou loc sanatatii. Munca osteopatului consta in indepartarea disfunctiilor si readucerea organismului la o stare normala; in locul disfunctiei reapare functionalitatea fiziologica, rezultatul fiind starea de sanatate.

Andrew Taylor Still